Arhimandritul Longhin (Mihail Jar ) a fost hirotonit intru Episcop

Intru multi ani !! ..

De praznicul Aflării moaştelor Sf. Ier. Nicolae, ÎPS Mitropolit Vladimir a participat la slujba praznicală din Mănăstirea „Sf. Pantelimon” orasul Kiev, unde a avut loc hirotonirea în treapta de episcop a Arhim. Longhin (Mihail Jar), stareţul Mănăstirii „Înălţarea Domnului”, Bănceni, regiunea Cernăuţi.

Serviciul divin a fost oficiat de PF Mitropolit Vladimir al Kievului, înconjurat de un sobor de arhierei, preoţi şi diaconi.

Nou-hirotonitul episcop va fi vicar al Eparhiei de Cernăuţi.

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova a adus arhiereului sincere felicitări din partea episcopatului Mitropoliei Moldovei, apreciind frumoasele realizări spre edificarea unui complex monahal şi consolidarea obştii monahale din satul Bănceni.

Episcopul Longhin (Mihail Jar) s-a născut în anul 1965 în raionul Herţa, regiunea Cernăuţi, Ucraina. 

Dumbrava Sibiului - Mormant Pr. Iosif  Trifa

A absolvit Seminarul Teologic din  Chişinău cu sediul la  Mănăstirea Noul-Neamţ, apoi Facultatea de Teologie din Cernăuţi.

Hirotonirea întru Episcop

                                                                       22.05.2012
Din anul 1986 este tuns monah, apoi în anul 1990 hirotonit şi numit stareţ al Mănăstirii Bănceni.În scurt timp a fost înălţat un deosebit complex monahal,mănăstirea primind recent titlul de Lavră, iar în grija mănăstirii sunt circa 400 de copii orfani şi invalizi care prin mila si iubirea actualului Episcop Longhin dispun de tot ceea ce au nevoie pentru viata de zi cu zi.

TROIŢA, MĂRTURIE A JERTFELOR PENTRU ORTODOXIE


O nouă Troiţă a fost ridicată în municipiul Beiuş, la intrarea în parcul din faţa spitalului vechi, operă a profesorului sculptor, Cătălin Iagăr.

Fiecare popor are un simbol al său, după care poate fi recunoscut în lume, fie steagul, fie imnul său. Creştinismul, ca religie, are şi el simbolul său:

CRUCEA lui Hristos. Prin răstignirea Fiului lui Dumnezeu pe cruce, ea primeşte şi calitatea de altar de răscumpărare a omenirii din robia păcatului. Crucea devine semn al iubirii şi jertfei lui Hristos pentru omenire.
Născut creştin, românul a avut totdeauna în casa sa şi în sufletul său Crucea Domnului. El a aşezat-o peste tot în căile sale şi în drumurile sale.
Aşa se face că o întâlnim pretutindeni: la răspântii, pe turlele bisericilor, pe acoperişul caselor, pe coperta Bibliei, în casele creştinilor, în locaşurile de închinare, în cimitire la mormintele celor adormiţi întru Domnul etc. Ne închinăm înaintea Sf. Cruci ori de câte ori o întâlnim în drumul nostru. Aşezat de Dumnezeu la răscruce de drumuri, în bătaia vânturilor şi în gura lupilor (după cum bine spunea marele nostru istoric N. Iorga), asupra poporului rămân s-au abătut neamurile păgâne, valuri, valuri; s-au lovit însă de stânca puternică a credinţei noastre ortodoxe. Ca vânturile, ca vijeliile au venit peste noi, dar ne-m aplecat ca şi trestia. Ele au trecut, noi ne-am ridicat şi iată-ne tot aici unde ne-a aşezat Dumnezeu. În aceste momente grele, românul credincios, a luat la pieptul său, singura armă ce-i rămăsese- Crucea Domnului- pe care strângând-o la pieptul său a udat-o cu lacrimile credinţei sale căzând în genunchi în faţa sfintelor altare ale Bisericii Străbune.

În acest duh şi-a crescut mama româncă copii, viitorul neamului.
Cruce făcea mama peste copilul său când în culca în leagăn, cruce făcea peste aluatul din covată ca să dospească şi tot cruce făcea şi când începea pâinea şi o punea felii în mâna copiilor. Multe lucruri frumoase se pot spune despre Crucea Domnului.
Cinste celor ce s-au gândit să mai ridice o Troiţă în oraşul nostru spre slava lui Dumnezeu şi în memoria martirilor din Ţara Beiuşului: popa Flore, popa Mihail şi Găvruţa Petru şi a tuturor celor ce şi-au dat viaţa pentru apărarea ortodoxiei în Ţara Beiuşului în anul 1744, după cum scrie pe placa de marmură aşezată la baza troiţei. Este meritul Asociaţiei pentru Păstrarea şi Promovarea Valorilor Culturale şi Naţionale ale Poporului Român (ASTRADROM). Cei trei, precum şi alţii au fost victime ale propagandei catolice pentru uniaţie de după 1700. Iată, deci, că Beiuşul nostru are martiri pentru credinţa ortodoxă, dar are şi martiri ai cauzei naţionale, precum Ciordaş şi Bolcaş. Un oraş mic cu jertfe mari.
Golgota ortodoxiei noastre în Ardeal a fost grea şi dureroasă în tot veacul al XVIII-lea. Multă suferinţă a adus propaganda catolică în Ardeal şi dezbinarea între fraţi, pe care, din păcate, greco-catolicii o continuă şi azi. Ştim că au avut oameni de seamă, regretabil este faptul că unii dintre ei au fost, mai ,,întâi catolici apoi români”,

de parcă ar fi fost botezaţi înainte de a se naşte.
Evenimentele tragice din acele vremuri sunt descrise de unii dintre istoricii noştri, precum: Silviu Dragomir, Ioan Lupaş, Ştefan Lupşa, Gheorghe Ciuhandu ş.a. Scopurile urmărite de catolicism erau ruşinoase, precum: Ruperea unităţii de credinţă dintre românii ardeleni şi cei de peste Carpaţi, dezbinarea românilor ardeleni majoritari în Transilvania. Prin acestea satisfăceau dorinţele duşmanilor neamului, cu bună ştiinţă.
Dar ce se întâmpla la Beiuş? Vom vedea pe scurt în cele ce urmează:

La 1712 se aşeză la Beiuş un secui Pavel László, cu scopul de a propaga unirea cu Biserica Romei în această zonă a Bihorului. Îşi ia titlul de protopop şi încearcă să atragă la sine pe preoţii români, dar a fost împiedecat de vicarul ortodox de la Oradea, care ameninţa cu pedeapsă pe toţi cei ce se vor duce la Pavel László. Ţăranii recurg la măsuri mai aspre: îi bat pe preoţii care umblă pe la Pavel László. La 1724 László face o vizită în satele din Bihor. Multe sate nu l-au primit, iar în satele în a căror biserici reuşeşte să intre (cu vicleşug), le declară unite cu Roma. A întâmpinat o opoziţie puternică şi aici în Beiuş, unde până la urmă a recurs la măsuri drastice, soldate cu crime. Aşa se explică faptul că popa Flore, protopop ortodox al Beiuşului, cade victimă opoziţiei sale, luptei sale pentru apărarea credinţei strămoşeşti şi a idealurilor naţionale româneşti.

Maica Domnului plânge la Schitul Huta !

Unul dintre cele mai îndrăgite locuri de pelerinaj din zona Beiuşului a fost încă de la înfiinţare Schitul Huta, nu numai pentru pitorescul peisaj montan în care este aşezat,ci mai ales pentru dragostea părintească faţă de credincioşi şi smerenia celor doi cuvioşi părinţi vieţuitori aici.Acest schit are două hramuri:primul al Sfintei Teodora de la Sihla pe 7 august iar al doilea Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul pe 29 august.Încă din ajunul celui de al doilea hram,de vineri seara,mulţi credincioşi au fost prezenţi la slujbele de priveghere de noapte care sunt după rânduiala Sf. Munte Athos din Grecia,continuându-se sâmbăta dimineaţa cu Sf. Liturghie. Au fost prezenţi peste 300 de credincioşi din localităţile învecinate,precum şi din municipiul Oradea şi judeţele Arad,Alba şi Cluj.Sf. Liturghie s-a săvârşit în curtea bisericii într-un cort. La momentul împărţirii anaforei de către preot,după terminarea Sf. Liturghii,o credincioasă a observat că din ochiul drept al icoanei Maicii Domnului aflată pe unul din stâlpii cortului curge mir frumos mirositor. Preoţii au crezut iniţial că din neatenţie cineva s-a atins de icoană şi a uns-o cu mir. Ei au şters icoana,dar mirul a izvorât din nou. După ce au şters-o de mai multe ori,au văzut că mirul izvorăşte încontinuu şi chipul Maicii Domnului care înainte era luminos s-a întristat.Această icoană este o litografie lipită pe lemn,copie a icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Kazan(Ucraina),donată schitului de către o familie de credincioşi din Oradea în urmă cu trei ani. În biserică icoana nu era aşezată în prim plan şi nici nu era scoasă totdeauna la procesiunea zilnică a schitului.Credincioşii prezenţi s-au adunat în jurul icoanei cântând imne închinate Maicii Domnului,în timp ce din retina ochiului drept curgea tot mai mult mir. Pentru credincioşii prezenţi această minune a fost un prilej de neasemuită bucurie duhovnicească iar vieţuitorii schitului consideră că este un semn pe care Maica Domnului îl dă.Păr. Eftimie Mitra afirmă că „ ne aşteaptă vremuri grele. De cele mai multe ori cînd vine o prigoană sau o perioadă grea se întâmplă astfel de minuni,cum a fost şi cazul icoanei de la Nicula şi altele. Acum e bine să ne bucurăm de tot ce poate fi duhovnicesc,că nu se ştie cât vom mai putea face acest lucru. Aceasta poate fi o întărire şi o încurajare din partea Maicii Domnului pentru vremurile ce vor urma. Dacă va fi aşa sau altfel vom vedea în viitor”.Vestea s-a răspândit foarte repede în Beiuş şi împrejurimi şi încă din dupăamiaza zilei au început să vină aici credincioşi însoţiţi de preoţi şi au citit acatiste,paraclise,au cântat imne Maicii Domnului,emoţionaţi până la lacrimi.În contextul acestei minuni,vedem că Preacurata intră în contact nemijlocit cu oamenii şi cu problemele lor. De multe ori Ea se arată în vis sau în realitate. Alteori prezenţa Ei se face simţită numai în chipul unei voci sau al unei miresme.Multe cuvinte nu se pot spune despre această minune ci mai mult am rămas cu uimirea şi cu zbuciumul lăuntric.

Emanuel Pavel, - Beiuş
An I Teologie Pastorală Sibiu

Bisericuţa cu hramul Sf.Ier.Nicolae şi Sf.M.Mc.Pantelimon din incinta Spitalului municipal Ep.N.Popovici-Beiuş

Situată in curtea Spitalului Ep. Nicolae Popoviciu Beiuş,această biserică este un loc de rugăciune si reculegere pentru personalul medical cât şi pentru bolnavii care se perindă prin acest spital.

Oraşul Beiuş este situat in partea de sud est a judeţului Bihor pe traseul drumului naţional DN 76 la 60 km de Municipiul Oradea,în depresiunea Beiuşului (Ţara Beiuşului) spaţiu cu o geografie complexă,drenat de Crişul Negru şi afluenţii săi care separă Munţii Pădurea Craiului şi ai Bihorului de Munţii Codrului si Momei.

Beiuşul vechi a fost o aşezare fortificată ca centru de voievozi şi de ţinut.Numele oraşului numai de la acel Ivan de Belenus din 1263,stăpân pe toata Valea Crişului Negru.

Din vechime Beiuşul a fost şi un important centru economic apoi cultural,de comercianţi,apoi bisericesc ca centru de protopopiat.Spitalul Municipal a fost zidit în perioada exilului Episcopului Nicolae Popoviciu în Beiuş în perioada 1940 şi dec 1944.

După anul 1945, lucrările de construcţii au fost sistate, rămânând de efectuat doar tencuielile şi finisările.După anul 1950 edificiul a fost donat de către Episcopia Ortodoxă Română Ministerului Sănătăţii care în cele din urmă la finalizat.

În anul 1994 Spitalul va primi numele Episcopului Nicolae Popoviciu.
Pe locul unde s-a ridicat acest edificiu(biserică) a existat o biserică ortodoxă cu hramul Sf. Trei Ierarhi ridicată in satul Ghighişeni in anul 1753 adusă in Beiuş in Curtea Spitalului Nou in anul 1931 iar in anul 1961 Episcopia Ortodoxă Oradea, cu ordinul 146/1961 dăruieşte Parohiei Vărăseni această biserică.S-a incercat în nenumărate rânduri readucerea ei dar din diferite motive nu s-a putut.
Începând cu anul 2002 prin numirea par.Pastor Hoza Ciprian aici ,acesta a încercat sa reînvie această oază de linişte sufletească înţelegând necesitatea ei având în vedere munca grea dintr-un spital şi nevoile bolnavilor pentru a avea liniştea sufletească pe care ne-o dorim atât de mult cu toţii.

Ridicată cu voia lui Dumnezeu in anul 2004 s-au început lucrările de construcţie la această biserică cu Hramul Sf. Ierarh Nicolae si Sf. Pantelimon.
Pe perioada anilor 2004 2005 s-a ridicat fundaţia din piatră de marmură de la Cresuia.
Intre anii 2005 2006 s-a adus lemnul de gorun de pe Valea Tărcăiţa şi s-a început fasonarea lui lângă sonda de apă termală din curtea spitalului de catre Ier. Gherontie.

Construcţia bisericii este toata din lemn masiv in formă de corabie respectându-se în interior tipicul de construcţie răsăritean in stil ardelenesc(16m L/6m l ,înălţimea 30m),ridicată de către meşteri din Maramureş (Bologa Gheorghe,Rednic Ioan,Rednic Petru, Ştefanca Ioan,Vasile,Ioan) iar ca meşter şindrilar pe Turcan Călaie (Soveja –Focşani).

In toamna anului 2006 1 octombrie s-a pus prima talpă a bisericii.iar pe 1 decembrie a fost ridicată in totalitate.În februarie 2007 s-au început lucrările de finisaje în interior iar în aprilie a fost gata în totalitate.

Icoanele sunt pictate pe lemn de tei de către pictorul din Mizieş Ionel Cuptor.Are un singur clopot făcut la Sângiorgiu de Mureş-120kg.Candelabrul si aplicele sunt toate din bronz confecţionate la Cluj.

Ca obiecte de valoare:o Sf. cruce din inox 1945 dăruita pentru vechea bisericuţă,Sf. Vase,Sf. Evanghelie,Sf . Cruce,trei candele,o cădelniţă toate din argint masiv si cumpărate de pe muntele Athos. Printre preoti slujitori la acest spital : Pr. Dorel Varga 1997-2002.

La ridicarea acestei biserici au contribuit personalul medical,(angajaţiispitalului),bolnavii care s-au perindat prin acest spital şi credincioşi cu dare de mână din împrejurimi si de prin alte judeţe ştiuţi şi neştiuţi.

Pavel Emanuel Ioan

Biserica Ortodoxă din Mizieş... !

În Depresiunea Beiuşului , în imediata apropiere a municipiului Beiuş , este aşezată localitatea Mizieş , din Comuna Drăgăneşti .
Din documentele vremii , în 1725 , este semnalată aici o biserică acoperită cu paie , între bisericile recenzate de Padl Laszlo .
Biserica Ortodoxă din Mizieş , Bihor , cu hramul Sfântul Gheorghe , s-a edificat prin strădania Judelui Comunal Daniil Roman , cu sprijinul fratelui său Miron Romanul , mitropolitul Ardealului , în 1887 .
În 1885 s-a făcut învoire pentru construcţia bisericii , iar în 1886 s-a pus piatra de temelie a bisericii .
În 1887 , la 23 octombrie , s-a ridicat pe biserică sfânta Cruce , sub care au fost plasate documentele de atestare , iar în 1888 s-a terminat de construit biserica de piatră cu acoperiş de şindrilă .
Este sfinţită de Î.P.Sa.Miron Romanul mitropolitul Ardealului de atunci , însoţit de P.Sa. Ioan Meţianu , episcopul Aradului , la 29 august 1888 .
În 1907 este înlocuită şindrila de pe acoperiş cu ţiglă şi tablă , iar în anul 1931 sub păstorirea preotului Florian Goina se fac reparaţii interioare , ancorându-se pereţii cu ciuturi şi tiranţi de oţel şi se înlocuieşte tabla de pe turnul bisericii .
În anul 1971 s-a acoperit turnul cu tablă nouă , s-a schimbat clopotul existent din 1916 , cu unul nou de 300 Kg .
În iunie 1981 , o furtună doboară turla bisericii , descoperind-o . La 15 august 1982 biserica este devastată de un incendiu , acoperişul şi turnul arzând iar clopotele s-au topit . Sub păstorirea preotului Octavian Ciuhandru se reface acoperişul şi turla iar bronzul recuperat din clopotele topite este turnat din nou.
Din 1992 şi până în prezent , biserica este păstorită de preotul Ioan Popa sub păstorirea căruia între 1996-2001 au fost efectuate ample lucrări de consolidare cu stâlpi din fier beton , legaţi între ei cu trei ciuturi din fier , s-au adăugat două terase la intrări şi s-a tencuit interior şi exterior , pe plase .
Lucrările de consolidare şi pictura în tehnica „ frescă ”, au fost terminate în anul 2001 , prin contribuţia credincioşilor şi coordonate de preotul paroh Ioan Popa , iar pictura este executată de către preotul Gheorghe Bondoc din Vedea – Argeş .
În data de 3.07.2005 este sfinţită de către P.Sa. Dr. Petroniu Sălăjanul , episcop vicar al Oradiei , Bihorului şi Sălajului , protopop fiind preotul Ioan Balint , paroh fiind preotul Ioan Popa .
În anul 2008 , prin grija P.Sale Drincek Sofronie , episcopul Oradiei , în faţa bisericii , alături de statuia eroilor satului , este ridicată o statuie cu bustul episcopului Miron Romanul .
Pavel Emanuel -Ioan

Biserica Ortodoxă din Totoreni !

Prima atestare documentarra a localitati Totoreni care apartine azi de comuna TARCAIA este in 1580.

Locasul a fost construit din lemn in mijlocul unei paduri de goruni seculari intre satele TOTORENI,BALENI,TARCAITA si HINCHIRIS.Crediciosi au cioplit gorunii facand grinzi pentru peretii bisericii.Tot din stejarii acestei paduri s-au facut cruci de lemn la capataiul celor adormiti intru Domnul si sicrie pentru trupurile celor raposati ce se odihnesc in liniste,intru nadejdea invierii,in cimitirul din prejma bisericii.
Biserica veche,monument istoric ,a fost construita de catre credinciosii din satele Totoreni si Baleni ,in 1697,potrivit inscriptiei ce se afla la intrarea in locasul sfant,in partea stanga.
Pana astazi se pastreaza in Totoreni expresia ,, vezi ca te pune popa in perindele” adresata de parinti copiilor neascultatori care le creeaza problem.
Locuitorii din Totoreni si Baleni au luptat pentru biruinta scrisului in limba romana.Astfel intr-un act din din 24 aprilie 1862 se aminteste de contributia acestora pentru oficializarea limbii romane in toate afacerile.
In anul 1995 sa pus piatra de temelie la noua biserica care s-a construit din caramida in timpul preotului ICONOM STRAVOFOR IOAN TIMP.
Construirea locasului sacru a a durat 10 ani.In anul 2005 31 iulie a fost tarnosita de PreaSfintitul Petroniu Salajeanul.

In aceasta parohie au mai slujit preotii: Stefan Fofiu,Ioan Fofiu,Gheorghe Gavra,Ilie Sarva si Ioan Hinsu.

Biserica Ortodoxă din Saca !

Biserica de lemn din Saca are hramul Sf. Mucenic Gheorghe. Este construită în stil simplu, sub formă de corabie. Iconostasul din scândură mai păstrează încă vechile icoane iar în turn se păstrează unul din vechile clopote din zonă datat 1645 cu următoarea inscipţie:”In te Domine Sperevi”. Pe chivot, care se găseşte pe Sfânta Masă, scrie că s-a zugrăvit în anul 1876 şi s-a Dintr-o monogafie tipărită în anul 1901 reiese că biserica ar fi fost construită în anul 1830. În realitate, biserica nu a fost atunci construită ci doar renovată. Ea a fost cumpărată din satul Nimăeşti, a fost demontată iar apoi reclădită la Saca. Pereţii aveau bârne aparente iniţial dar ulterior, atât afară cât şi în interior, au fost tencuiţi cu un strat nu prea gros de pământ amestecat cu pleavă.
În anul 1818 a fost vândută în parohia Sebiş – filia Belejeni, în locul ei construindu-se actuala biserică.acoperit a doua oară în 1903. A fost deservită de preoţi din familia Popovici.

Mănăstirea din Stâna de Vale... !

Unde se află o stațiune frumoasă se găsește și o biserică frumoasă numită mănăstirea Sf.Ap.Petru și Pavel.

Mănăstirea a fost înființată în anul 1992 de Episcopia Oradiei sub conducerea Episcopului vrednic de pomenire Ioan Mihălțan.
În acest an a fost pusă piatra de temelie a paraclisului unde se săvarșește slujbele iar mai tarziu prin 1996 a pus piatra de temelie a noi bisericii care momentan este în construcție.
S-au mai construit două corpuri de chilii cu posibilități reduse de cazare care sunt și ele în construcție.
Este o mănăstire de călugări ,în prezent fiind doar unul ,protosinghelul Macarie fiind și stareț al acestei mănăstirii cu hramul Sf.Ap.Petru și Pavel (29 Iunie),aparținand de Protopopiatul Beiuș.
Mănăstirea mai are sub jurisdicția sa Schitul Leșu de la Coada Lacului.
Acces rutier : DL Beiuș spre E - Budureasa(13 km )- Stana de Vale.

Biserica Ortodoxă cu hramul Sf.Dumitru, din centrul Beiuşului !

Biserica Ortodoxa cu hramul Sf.Dimitrie Izvoratorul de mir se află în centrul Beiușului neputand fi trecută cu vederea.

Biserica este impunătoare,pictura fiind păstrată într-o stare bună iar exteriorul a fost renovat cu totul în urma cu puțin timp.

Privită de pe deal biserica din centru scoate în evidență minunățiile pe care Țara Beiușului le are.

Biserica aparține Protopopiatului Beiuș avand preot paroh pe par.Hinsu Ioan .

Biserica Ortodoxă din Belejeni !

Asezat pe valea Crisului Pietros in apropiere de localitatea Sebis, satul Belejeni din com.Draganesti are din anul 2007 biserica noua.

Fiind afiliati la parohia Sebis si avand doar o biserica veche din lemn ,neincapatoare si asezata intr-o locatie greu accesibila,credinciosi din satul Belejeni,sprijiniti de preotul paroh de atunci ,Radu Lucuta sr.,au hotarat sa ridice un nou lacas de cult in anul 1998, cand s-a si pus piatra de temelie la 29 Iunie,de sarbatoarea Sf.Ap.Petru si Pavel.

In anul 2002 cand parohia Belejeni a devenit de sine statatoare si a primit un nou preot slujitor in persoana par.Cristian Hulber,biserica noua era ridicata ,,in rosu,, si acoperita.

Sub indrumarea pr.Cristian Hulber s-au continuat lucrarile pana la finalizare, in anul 2007.

La 21 Octombrie 2007 s-a facut tarnosirea noii biserici de catre PS.Sofronie al Oradiei inconjurat de un sobor de preoti si diaconi.

Biserica Ortodoxă din Deal -Beius !

BIERICA DIN DEAL-BEIUS DOCUMENTELE MEDIEVALE AMINTESC, CA IN SECOLUL XIII BEIUSUL ERA UN VOIEVODAT CONDUS DE VOIEVODUL IOAN.
IN 1451 BEIUSUL ERA DECLARAT “CIVITAS” ADICA ORAS LIBER.
IN 6 DECEMBRIE 1600,MARELE VOIEVOB MIHAI VITEAZU IN DRUM SPRE VIENA POPOSESTE LA BEIUS, IAR MAI TARZIU IN 1848 TRECE PE AICI SI AVRAM IANCU.
PRINTRE CELE 100 DE BISERICI ORTODOXE DIN BIHOR MENTIONATE IN 1724 LA BEIUS ERA O BISERICA INZESTRATA CO CLOPOTE.
LOCUL PENTRU RIDICAREA ACESTEI BISERICI S-A ALES A FI DELUL DIN AFARA ORASULUI,UNDE DIN VREMURI FOARTE INDEPARTATE SE AFLA SI CIMITIRUL PAROHIAL, POATE SI PENTRU OBICEIUL PRIMELOR VIACURI DBISERICA A FOST INALTATA SUB PASTORIREA INFLACARATULUI PREOT POP IOSIF CARE LA 1727 INDEMNA PE CREDINCIOSII SAI LA PASTRAREA LEGI STRAMOSESTI, SI DE ATUNCI PANA ACUM BISERICA A PURTAT SEMNIFICATIV SI FRUMOS NUMELE DE BISERICA DIN DEAL.
CLOPOTELE BISERICII AU FOST SCHIMBATE CU ALTELE MAI MARI UNUL IN 1775 IAR ALTUL IN 1777 FACUTE PE SEAMA BISERICII NEUNITE DIN BEIUSE A SE CONSTRUI BISERICI PE LOCORILE CELE MAI INALTEVIATA BISERICEASCA INFLORESTE AICI IN BEIUS PRIN VENIREA NEGUSTORILOR MACEDO-ROMANI SI GRECI,OAMENI CU LARGI POSIBILITATI MATERIALE SI CU DRAGOSTE FATA DE BISERICA.
IMPREUNA CU ACESTIA PREOTUL MIHAI POP INAINTEAZA O CERERE STAPANIRII PENRU ZIDIREA UNEI BISERICI MAI MARI LUCRU INSA RAMAS FARA REZULTAT IN URMA COMISIEI CARE A VENIT LA BEIUS LA 4MAI 1778IN LOCUL FOSTEI BISERICI DIN LEMN DIN 1733 S-A RIDICAT ACTUALA BISERICA CU HRAMUL SFINTII ARHANGHELI MIHAIL SI GAVRIIL, ODATA CU STEAGUL RASCOALEI LUI HOREA INTRE ANII 1784-1790 CA SI BISERICA CU LUNA DIN ORADEA.
DE ATUNCI DIN FRAMANTATUL SECOL XVIII TURLA EI SUPERBA INALTA DE 48 DE METRI STAPINESTE IMPREJURIMILE,RIDICATA CA UN DEGET SPRE CER ARATAND LUMII CREDINTA,TRAIREA SI UNITATEA SPIRITUALA A POPORULUI ROMANESC, A LUPTEI SALE MAI MULT PENRU LIMBA SI LEGE DECAT PENTRU VIATA.
ARHITECTUL A UNIT IN ACEASTA BISERICA GANDUL SAU CU GANDUL CTITORULUI INTRECAND PRIN STIL, MARETIE, ELEGANTA SI POZITIE TOATE BISERICILE DIN JUR.
n BISERICA IN STIL BAROC,ESTE CONSTRUITA DIN CARAMIDA SI PIATRA,IN FORMA DE CORABIE,CU PATRU BOLTI,AVAND LUNGIMEA DE 24 M, LATIMEA DE 10 M, IAR INALTIMEA DE 13 M.
ESTE ACOPERITA CU TABLA ZINCATA, VOPSITA ARGINTIUICONOSTASUL DIN LEMN IMBRACAT IN FOITA DE SLAG-METAL,PICTAT IN ULEI DE PRPFESOR AURELIA DRINGO DIN BEIUS SI PICTORUL CANTINI DIN FOCSANI ICHIDE INTRAREA ALTARULUI.
ASTAZI BISERICA OFERA CREDINCIOSILOR O FRUMUSETE DE IMAGINI CERESTI, DAND IMPRESIA CA CERUL ESTE APROAPE DE OM GATA SA-I ASCULTE RUGACIUNEA PRINTR-O FRUMOASA PICTURA IN FRESCA OPERA PICTORULUI CANTINI DI FOCSANI EXECUTATA INTRE ANII 1974-1975.

BISERICA ESTE IMPODOBITA IN INTERIOR, PE LANGA PICTURA SI CU ALTE PODOABE, UN CANDELABRU ELECTRIC SCULPTAT IN LEMN DE TEI CU 80 DE BECURI.

PE LANGA CARTI VECHI DIN SECOLUL XVII, ICOANE DE PROVIDENTA GRECEASCA DIN SECOLUL XVIII, POTIRE SI CANDELE DE ARGINT, BISERICA MAI ARE SI UN RAND DE ODAJDII CUMPARATE DE LA VIENA IN 27 OCTOMBRIE 1854 DE CREDINCIOSUL IOAN POP SI DARUITE BISERICII. ORNAMENTELE SUNT DIN MATASE MOV,LUCRATE DE MANA SI BRODATE CU FIR DE ARGINT VERITABIL.
PE ZIDUL DINSPRE NORD SUNT DOUA PLACI DE MARMURA ROSIE PE CARE SUNT SCRISE DOUA FAPTE DE CARITATE PENTRU SUSTINEREA ACESTUI LOCAS.
IN 1869 DATORITA STRADANIEI DEPUTATULUI DIETAL PARTENIE COSMA,FIU AL BEIUSULUI,BISERICA ESTE REPARATA IN INTREGIME.
CU PRILEJUL REINFIINTARI MITROPOLIEI ORTODOXE DIN TRANSILVANIA,LA O SCRISOARE TRIMISA DIN BEIUS DE PROTOPOPUL TERENTIE RAT SI PARTENIE COSMA,IN 1865,MITROPOLITUL ANDREI SAGUNA ISI IMPARTASESTE BUCURIA ALATURI DE CREDINCIOSII ORTODOCSI DE LA ACEASTA BISERICA
IN 1918 CLOPOTELE BISERICII DIN DEAL CARE IN MULTE RANDURI “AU CANTAT A DOR SI AU PLANS A JALE” AU VESTIT IMPLINIREA DORULUI DE VIACURI A CTITORILOR LOR: REINTRGIREA NEAMURILOR.
INTRE ANII 1934-1939 BISERICA ESTE REPARATA IN INTERIOR SI EXTERIOR.
DUPA DICTATUL DE LA VIENA, INTRE 1 SEPTEMBRIE 1940-FEBRUARIE 1945, EPISCOPIA ORTODOXA DE LA ORADEA SE MUTA LA BEIUS IAR ACEASTA BISERICA DEVINE CATEDRALA EPISCOPALA. RAZBOIUL A LASAT O DUNGA NEAGRA SI PESTE BISERICA DIN DEAL CARE LA 16 SEPTEMBRIE 1944, A FOST DISTRUSA DE TUNURILE HORTISTE IN RETRAGERE.
A FOST REFACUTA CU MARI SACRIFICII SI IN 24 NOIEMBRIE 1946 A FOST REDATA EXERCITIULUI CULTULUI.
GRIJA SI DRAGOSTEA FATA DE ACEST SFANT LOCAS II DETERMINA PE CREDINCIOSII DE AICI CA INTRE 1971-1973 AS REPARE BISERICA IN INTRGIME,IAR IN 1754-1755, SA O IMPODOBEASCA CU PICTURA INTERIOARA.
DACA IN TRECUT LA CEAST BISERICA URCAU DOAR O PARTE DINTRE ROMANII DE AICI,CEI RAMASI FIDELI CREDINTEI NEAMULUI SI TRCUTULUI LUI,ASTAZI, STRANSI IN JURUL UNUI SINGUR ALTAR STRAMOSESC ,URCA SCARILE ACUM DIN BETON TOTI CREDINCIOSII, LA RUGACIUNE IN COMUN.
CA O GRADINA IN JURUL UNEI CETATI, CIMITIRUL DIN JURUL BISERICII DINDEAL,CU MORMINTELE SI CRUCILE LOR VECHI ACOPERITE DE MUSCHI SI VREME,CU MORMINTELE MAI NOU ACOPERITE CU TRANDAFIRI SI CRIZANTEME,INSPIRA CREDINCIOSULUI OMISTERIOASA PUTERE PSIHICA,OFERA CREDINCIOSULUI O INVITATIE LA LINISTE SI MEDITARE,O IMPLETIRE A TRECUTULUI CU VESNICIA.
MORMINTELE STRAMOSILOR, MORMINTELE MARTIRILOR IOAN CIORDAS SI NICOLAE BOLCAS, MORMINTELOR EROILOR CAZUTI IN TOAMNA LUI 1944 PE ACESTE DEALURI SI VAI,CUNOSCUTI SAU ANONIMI, INGRIJITE CU FIREASCA PIOSENIE, VORBESC IN TACERE DESPRE OAMENI SI VREMURI, DESPRE TRECUT.
CREDINCIOSII CARE URCA AICI LA RUGACIUNE SAU TRECATORII TENTATI SA VADA ACEST LOC DIN CARE REIESE ISTORIE, SIMT CA IN CELE DOUA NATURI ALE LOR SE PETRECE CEVA ASEMANATOR PRINCIPIULUI VASELOR COMUNICANTE,O PARTE DIN FIINTA LOR URCA SCARILE PAS CU PAS IAR ALTA PARTE COBOARA PAS CU PAS IN ISTORIE,IN TRECUT.
COBORAND DE LA BISERICA DIN DEAL NE SIMTIM MAI LINISTITI SUFLETESTE,MAI BUNI INTRE NOI, MAI CONSTIENTI DE CE DATORAM SEMENILOR SI IN SPECIAL LUI DUMNEZEU.

BIBLIOGRAFIE: ESEURI- PREOT TEODOR CIOS

Biserica Ortodoxă din Cucuceni... !

Cu vrerea Tatalui, cu ajutorul Fiului si cu harul Sfantului Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita,in parohia Ghighiseni din Protopopiatul Beius, in anul 1730 a fost ridicata biserica de lemn cu hramul ,,Sfintii Trei Ierarhi”.

Este mentionat documentar faptul ca in anul 1752 existau doua biserici de lemn acoperite cu sindrila,atat in Cucuceni, cat si in satul vecin Ghighiseni dar se presupune ca locasul de cult din Cucuceni a fost distrus.
Biserica de lemn din Ghighiseni a fost ridicata in anul 1730. In anul 1929 constructia devenise neincapatoare si astfel biserica a ramas in parasire, mai ales ca in acel an satul reusise sa zideasca o biserica de caramida.
Biserica de lemn este vanduta in anul 1931 Internatului Diecezan din Beius, oras in care a fost stramutata si unde s-a aflat pana in anul 1961, cand, cu aprobarea Episcopiei Ortodoxe Romane din Oradea este donata satului Varaseni. Aici ea ramane functionala pana in anul 1999, cand si cei de aici si-au construit o biserica noua.
Astfel biserica ramane iar parasita timp de 7 ani pana in anul 2006.cu ajutorul familiei Micula acea bisericutaa fost readusa in vatra ei de unde a plecat si a fost redeschisa,mai luminoasa decat a fost ea vreodata,pentru sufletele noastre si ale oaspetilor nostri.
Dupa o indelunga instrainare in perioada 2006-2008 biserica se intoarce pe meleagurile unde a fost ridicata prima oara.Iar Viorel Micula s-a ingrijit de toate acestea,nu numai financiar si material, ci mai ales cu credinta si multa bucurie!
Astfel in anul 2006 luna septembrie,ziua 8, de Nasterea Maicii Domnului s-a savarsit slujba de sfintire a pietrei de temelie pe care a fost ridicata biserica.De la aceasta data a inceput munca ostenitoare de stramutare a biserici.
In perioada 2006-2008 s-au realizat urmatoarele lucrari:biserica a fost asezata pe fundatie de beton si piatra fiind tratata chimic prin biocidare, grinzile deteriorate din talpa si din bolta inlocuite, iar acoperisul a fost refacut si sa montat paratrasnet. In interior biserica a fost inpodobita cu o frumoasa pictura in tehnica tempera, cu doua policandre pictate si 10 aplice, sa reconditionat mobilierul si s-a complectat cu mobilier nou.
Sa montat jamuri noi cu grilaje din fier forjat si sa schimbat dusumeaua.Biserica a fost iluminata in exterior si dotata cu instalatie electrica si de sonorizare,cu sistem de incalzire centrala si aer conditionat,precum si cu senzori de miscare si fum. A fost ridicat un foisor pentru toaca si o clopotnita in care a fost asezate 3 clopote actionate electric, sau facut alei din beton placate cu piatra iar cimitirul a fost inprejmuit cu gard.

Biserica a fost sfintita dupa randuiala canonica a Biserici Ortodoxe Apostolice si Ecumenice de Rasarit prin ungerea cu Sfantul si Marele Mir si prin asezarea Sfintelor Moaste in Sfanta Masa de catre PREASFINTITUL PARINTE SOFRONIE DRINCEC, Episcop al Sfintei si de Dumnezeu pazite Eparhii a Oradiei, inconjrat de un mare sobor de preoti si diaconi in prezenta unui mare numar de credinciosi,in anul de la Hristos 2008,luna Septembrie, ziua 7 , in Duminica dinaintea Inaltari Sf.Cruci, ocazie cu care a fost adaugat si hramul Sf.Mare Mucenic Gheorghe sub pastorirea Preacucernicului Parinte Paroh Cristian-Gheorghe Ifrim.